Localitatea Sannicolau
Mare este situat in partea de nord-vest a judetului Timis, in Campia
Muresului inferior fiind cel mai vestic oras al Romaniei.
Istoria localitatii Sannicolau Mare, depaseste cu mult evul
insemnarilor documentare, avand rolul unui complement necesar si util, intelegerii
unei lungi, framantate dar si fascinante istorii ale acestor locuri, mai mult
traite decat intelese de istorie.
De-a lungul timpului, oameni stabiliti in zona au parcurs diferite etape ale
civilizatiei, de la cele mai vechi pana in prezent. Localitatea Sannicolau Mare
ca de altfel tot Banatul, prin descoperirile ultimilor decenii, au scos la lumina
vestigii apartinand marilor diviziuni ale istoriei paleolitice, neolitice, epoca
bronzului si a fierului.
Cei mai vechi locuitori ai acestui tinut, despre care istoria aminteste, ar
fi fost Agathyrsii, numiti de la Agathyrus. Acestea erau de vita tracica, indeletnicindu-se
cu cultivarea pamantului si chiar cu vieritul. Legile si le codificau in versuri,
duceau un trai statornic familiar si social, fiind un popor bogat si cu moravuri
blande.
Aceasta vita tracica de agathyrsi, de-a lungul timpului s-a contopit cu poporul
dac si care se iveste o data cu venirea celtilor in Europa estica. Poporul dac
avea legaturi fratesti si vorbeau aceeasi limba cu unele din triburile celtilor.
Dezvoltarea acestei zone s-a realizat sub conducerea lui Burebista si apoi a
lui Decebal in secolul I i.e.n. si I e.n. cunoscand o epoca de glorie si inflorire.
In anul 106 e.n. imparatul roman Traian cucereste Dacia si o transforma in provincie
romana. Banatul Timisan in timpul imparatului Traian se numea Dacia Riparia
sau Ripensis deoarece era inconjurat de apele Tisei si ale Muresului si incepe
sa populeze cu colonii romane consolidand mai multe cetati si valuri de pamant.
Intre anii 380 - 396 hunii, navalind in Dacia sub conducerea lui Attila supranumit
biciul lui Dumnezeu, ii alunga pe goti in sudul Dunarii ocupand
Dacia careia ii dau denumirea de Hunia, vechiul oras Morisena cu localitatea
Sannicolau Mare devenind chiar capitala imperiului hunilor,
resedinta lui Attila.
In antichitate, romanii supravegheati de catre imparatii romani, Constantin
cel Mare, Teodosie si Iustinian incep sa traiasca o viata politica independenta
organizandu-se in cnezate, voievodate si principate, fiind condusi de cnezi,
voievozi si principi din neamul lor.
In anul 896 e.n. Achtum, un stranepot al principelui Claudiu, cucereste aceste
locuri, avand resedinta principatului tot la Morisena. In anul 1002 regele Stefan
al ungurilor supune toti principii cu exceptia lui Achtum care a mostenit principatul
Banatului, vasal ungurilor, opunand rezistenta pana in anul 1025, cand este
invins prin tradarea lui Csanad, ruda a lui Achtum.
Dupa un mileniu de contopire cu Cenadul, Sannicolau-Mare devine
oras si cetate de sine statatoare la 09.02.1217
In perioada anilor 1315-1331 regele Carol Robert de Anjou, trece cu trupele
sale in luptele cu voievodul roman Basarab I, prin aceasta asezare. In 1394
sultanul otoman Baiazid devasteaza tinutul Timisului fiind insa alungat.
Odata cu anul 1606 Banatul trece definitiv sub ocupatie turceasca, perioada
in care in localitate exista o cazarma turceasca si o scoala care avea ca scop
apararea la nord si vest de raul Mures si Tisa. Stapanirea otomana
este schimbata in anul 1701 de cea habsburgica, cu cincisprezece ani mai devreme
decat Timisoara.
O data cu pacea de la Passarowitz in 1718 intregul Banat trece sub ocupatie
habsburgica, primul guvernator fiind generalul de cavalerie Claudius Florimund
Mercy, ce reprezenta curtea de la Viena.
